ACTIVITATEA NR. 1

CERCETĂŞIA ESTE ALTFEL! ESTE UN MOD DE VIAŢĂ!

Program Şcoala Altfel -  Activităţi

2.        Ariile de dezvoltare: fizic, intelectual, caracter, emoţional, social, spiritual

3.        Denumirea activităţii: CERCETĂŞIA ESTE ALTFEL! ESTE UN MOD DE VIAŢĂ!

4.        Loc de desfăşurare: în natură, în aer liber

5.        Perioada: o zi din perioada 2-6 aprilie 2012

6.        Durata: 6 ore (360 minute)

7.        Nr. participanţi: o clasă de elevi

8.       Obiectivele activităţii:

ACTIVITATEA NR. 2

CERCETĂŞIA ESTE ALTFEL! ESTE UN MOD DE VIAŢĂ!

Program Şcoala Altfel -  Activităţi

1.       Grupa de vârstă: tineriiii din clasele IX-XII

2.       Ariile de dezvoltare: fizic, intelectual, caracter, emoţional, social, spiritual

3.       Denumirea activităţii: CERCETĂŞIA ESTE ALTFEL! ESTE UN MOD DE VIAŢĂ!

4.       Loc de desfăşurare: în sala de clasă, într-un spaţiu acoperit

5.       Perioada: o zi din perioada 2-6 aprilie 2012

6.       Durata: 6 ore (360 minute)

7.       Nr. participanţi: o clasă de elevi

8.      Obiectivele activităţii:

EREDITATEA

Ereditatea reprezinta insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite, de la o generatie la alta, sub forma codului genetic, informatii / mesaje de specificitate care privesc specia, grupul de apartenenta sau individul, constituindu-se in premisa biologica a dezvoltarii. Aceste informatii se reflecta in insusirile fizice, biochimice si functionale in plasticitatea sistemului nervos central, intensitatea, echilibrul si mobilitatea proceselor de excitatie si inhibitie, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor si ale glandelor cu secretie interna, predispozitiile catre o forma sau alta de evolutie a starii de sanatate. Altfel spus, caracterele ereditare reprezinta expresia morfologica sau functionala a ceea ce este stocat in genomul celulei ca informatie genetica inglobata in gena. In urma cercetarilor s-a ajuns la concluzia ca majoritatea caracterelor sunt determinate de mai multe gene, care conlucreaza pentru a exprima un anume caracter.

                                                                                              MEDIUL               

Mediul este reprezentat de totalitatea elementelor si conditiilor de viata cu care individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltarii sale, in diferite etape de evolutie. Factorii de mediu actioneaza sub forma influentelor bioclimatice, socioeconomice, culturale, a totalitatii conditiilor, structurilor si normelor sociale (incepand cu mediul familial, si pana la mediul comunitar si societatea in ansamblu) care se manifesta fata de fiecare persoana sau grup social.

Actiunea factorilor de mediu poate fi directa sau indirecta, fiind structurati relativ intr-o forma binara, ei se prezinta  individului pe de-o parte ca realitati fizice, concretizate in prezenta nemijlocita si perceptibila a persoanelor si obiectelor din lumea inconjuratoare, si, pe de alta parte, sub forma ansamblului de relatii si semnificatii care, prin interiorizare, formeaza elementele de structura si materialul de constructie necesar dezvoltarii psihice. Actiunea mediului asupra unui individ poate fi, in egala masura, favorabila unei dezvoltari normale dar poate constitui si o frana, un blocaj in dezvoltarea sa (spre exemplu, cazul copiilor  care din punct de vedere biologic se nasc cu un potential normal, dar care, din cauza mediu familial deficitar, ostil, insecurizant, nu sunt stimulati suficient in perioadele optime de dezvoltare, ajungand sa prezinte semne evidente de retard intelectual sau social).

EDUCATIA 

Educatia reprezinta activitatea specializata, specific umana, desfasurata in mod deliberat, prin care se mijloceste raportul dintre om si factorii de mediu, favorizand dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului. In conditiile in care ereditatea si mediul au contributii aleatorii in raport cu sensul procesului de dezvoltare ontogenetica, era necesara prezenta unui factor special de diminuare a imprevizibilului si de crestere a controlului si influentelor asupra procesului de dezvoltare individuala. Astfel, acest rol a fost preluat de educatie. Ea face medierea intre ceea ce s-ar putea manifesta (contributia ereditatii) sub aspectul continutului, momentului, nivelului, intensitatii, duratei, formei si ceea ce se ofera (contributia mediului).

 Pentru o mai buna intelegere a conceptului de educatie, Cerghit si Bunescu identifica urmatoarele posibile perspective:

EDUCABILITATEA

CONCEPT

Prin expresia „educabilitate”, psihopedagogii desemneaza potentialul de formare umana sub influenta factorilor de mediu sau educationali.

Polisemantismul termenilor care compun aceasta definitie o fac foarte neclara. De exemplu, expresia „potential de formare” poate avea acceptiunea data de geneticieni care prefera termenii de genofond sau de „zestre ereditara”, in psihopedagogie exista insa si intelesul de „valorificare a genofondului sub influenta factorilor de mediu” - pe care biologii o numesc „fenotip”.

NOILE EDUCATII

Dupa cum apreciaza specialistii, noile tipuri de continuturi sau „noile educatii” reprezinta cel mai pertinent si mai util raspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane. Incercand sa raspunda acestora, noile tipuri de continuturi sau „noile educatii” s-au constituit si s-au impus intr-un timp foarte scurt, dat fiind faptul ca ele corespund unor trebuinte de ordin sociopedagogic din ce in ce mai bine conturate.

In denumirea acestor educatii vom folosi noi expresiile care figureaza in progra­mele UNESCO, adoptate in toate cele peste 160 de state membre si in dictionarele sau glosarele internationale:

- educatia relativa la mediu,

- educatia pentru pace si pentru cooperare,

- educatia pentru participare si pentru democratie,

- educatie in materie de populatie,

- educatia pentru o noua ordine economica internationala,

- educatia pentru comunicare pentru mass-media,

- educatia pentru schimbare dezvoltare,

- educatia nutritionala,

- educatia economica si casnica moderna,

- educatia pentru timpul liber.

EDUCATIA NONFORMALA

Educatia nonformala a fost definita de catre J. Kleis drept “orice activitate educationala, intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, al carei continut este  adaptat nevoilor individului  si situatiilor speciale, in scopul maximalizarii invatarii  si cunoasterii  si al minimalizarii problemelor cu care  se confrunta  acesta  in  sistemul formal (stresul  notarii  in  catalog,  disciplina  impusa, efectuarea temelor)”.

Din  punct  de  vedere  etimologic,  termenul  de  educatie  nonformala isi are originea in latinescul “nonformalis”, preluat cu sensul “in afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate”. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemneaza o realitate educationala mai putin formalizata sau neformalizata, dar intotdeauna cu efecte formativ-educative.